Nu-mi vine sa cred, este ora 18, iar eu inca nu am facut absolut nimic(decat un amarat de referat). N-am iesit nicaieri, si nici n-o sa ies nicaieri. Ma simt.. oribil... trista... neiubita... nu vreau decat sa fiu lasata in pace. Sau NU! Stiu ce vreau. Vreau sa stau intinsa in pat, cu un expresso intr-o mana si tigara in cealalta, si apoi sa apara el. Sa ma sarute, sa se urce peste mine... Tigara sa o las sa-mi alunece din mana in scrumiera si apoi sa ma las purtata de mainiile lui...
Ce frumos ar fii, sau poate si mai frumos ar fii sa stau in baruletzul de peste drum, la un suc cu Deea. N-am mai vazut-o de vineri, ea a plecat la mare weekendul asta, iar pe mine nu m-au lasat sa merg cu ea. Asa ca... stau in casa si-mi plang propria existenta. Pe El nu l-am mai vazut de aproape o saptamana, mi-e dor de El.... Lui nu stiu cat ii e de dor de mine, dar nu prea conteaza. Important e ca eu ii simt lipsa...
Cred ca cel mai frumos ar fii ca acum sa fiu pe plaja, in Corfu, cu un Frappe in mana, sa ascult marea cum se izbeste de mal si sa ma las mangaiata de vant....
Sau.... poate ar trebui sa dorm...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment