Azi vreau sa mor.
M-am saturat pana peste cap. Am atatea pe cap, am atatea decizii de facut, am atatea lacrimi de varsat si m-am saturat pana peste cap de ele...
Vreau sa mor. Vreau sa mor.
Am decis sa o termin cu el. Nu mai are rost. Sufar prea mult, plang prea mult si relatia nu are nicio directie si nici nu va avea vreodata. Sufar, ma doare, o sa mai sufar o sa ma mai doara dar la un moment dat o sa-l uit. Mi-a zis ca o ruptura nu se reface niciodata, are dreptate, asa e...
A fost asa frumos, atat de frumos, ca un vis... Un vis pe care trebuie sa-l inchei, pana nu e prea tarziu... Ah, stai, e deja prea tarziu...

Vreau sa mor....

Adio!

Nici nu stiu cum sa incep. Viata este atat de nedreapta. Ironica.... Ca-n piesa "Ironic" alui Alanis Morrisete....
Cred ca trebuie sa-i pun capat. Cred ca trebuie sa-mi vad mai departe de viata fara el... Sunt o idioata, numai eu putem crede ca nu faceam rau nimanui... Sunt o idioata! Sunt o idioata! sunt o mare idioata....

Aseara l-am visat....
Si-l voi visa si maine seara....
Dar pana cand?
Trebuie sa pun capat visului... Curand....

Mmmm, mi-e somn. N-am mai scris de muuuult pe blog. Din lipsa de chef, nu din altceva. Am fost la mare, la munte, peste tot....
Acum ascult "Doamne ce frumoasa esti", melodia lui Costi. E o melodie frumoasa. Unii spun ca este manea, dar mie nu mi se pare manea. De fapt, niciuna din melodiile lui Costi nu cred ca sunt manele. Manelele au aparut dupa el cu nea Florin Salam and shit.

Oricum, ma gandeam, poate ar trebui sa scriu mai des pe blog, sau, mai bine, poate ar trebui sa-i fac un pic de reclama, acum, serios, cine naiba ma citeste pe mine? Nimeni! Trebuie sa fac ceva in privinta asta.

Si in alta ordine de idei, ca de obicei, iar am ajuns sa-l astept pe el. Si mi-e dooor. Nu m-a mai futut de cateva zile bune. Se pare hormonii isi cer tot mai tare drepturile, si cu cat ii satisfac mai mult cu cat vreau mai muuult. Muuuult mai muuult.

Ah, hormoni blestemati.
Simt ca innebunesc. Parca fiecare particica din mine il vrea, il cere, il doreste, il asteapta. Si el... se lasa asteptat. Stie ca mi-e dor de el, asa ca nu mai apare nici in vise. Ma lasa sa ma innec in propria asteptare. Ah, asteptarea, n-o mai suport. Simt ca turbez.
Vreau sa vina, sa ma ia in brate, sa ma sarute, sa ma intinda pe pat, sa ma dezbrace, sa ia de pe mine fiecare obiect vestimentar ce ma acopera, si apoi sa ma sarute iar, si iar si iar, sa ma mangaie, sa ma stranga de par si sa ma futa. Sa ma futa tare. Sa-l simt in mine, sa-l simt cum ma poseda.
Ah, hormoni blestemati. Stau si astept. Astept, si astept, si astept. Oare mai merita asteptarea, sau... NU! BA DA! MERITA! Iubirea merita orice sacrifiu. Iubirea merita tot. Sau... poate nu merita nimic... Poate aduce doar multa multa suferinta... Da, asa e, aduce multa suferinta, dar e atat de frumoasa incat merita oricate lacrimi. Da, asa e! Iubirea merita tot! El merita tot.
Dar... hormonii? Il vreau pe el, dar poate n-ar mai trebui sa-l astept... Ba NU! O sa-l astept... Si poate pana vine, o sa aflu si de ce l-am asteptat.

Ah, hormoni blestemati!

Wow, azi e vineri, a mai trecut inca o saptamana. Ce trist.... NU inteleg de ce momentele frumoase trec atat de repede, iar cele urate trec asa de inceeeet.
Cred ca timpul e cel mai mare dusman al omenirii, dar in acelasi timp poate ajunge cel mai bun prieten...

Aseara l-am visat. Eram amandoi sub dus si faceam dragoste. Parca simteam apa calaie cum curgea pe mine. Era o senzatie de nedescris. Eram doar noi doi, unul langa altul, sub dus... si ne iubeam. Il simteam, il aveam... Pentru cateva clipe nu mai vroiam sa plec. Ma simteam atat de bine langa el.Dar... din pacate a trebuit sa ma trezesc...

Ah, hormoni blestemati...

N-are rost sa va povestesc ca oricum nu a-ti intelege. Dar, acum, serios, cine ar intelege? Sincera sa fiu nici eu nu inteleg. Cum de o cearta poate da urmarea unor partide de amor fierbinti. Cum de o aparenta despartire, poate genera intr-o impacare superba.... In clipa asta parca totul este perfect... Parca prea perfect. Sunt... fericita, excitata, satisfacuta, vesela, indragostita, iubita, adorata, urata, vinovata, pedepsita, iubita, si iar iubita....

Aseara l-am visat. Era peste mine, ma patrundea, eu plangeam, nu stiu de ce, credeam ca pleaca, el credea ca plec, poate voia sa plec. Mi-a spus ca ma iubeste. Mi-a spus ca nu trebuie sa ma trezesc, ca vrea sa raman in aceasta fantezie frumoasa cu el. Si... eu l-am ascultat. Nu am putut pleca. De ce as pleca? De ce l-as pierde?

Azi se facea ca eram intr-o poveste. Ieri se facea ca eram intr-un cosmar. Alaltaieri se facea ca eram... la realitate.
Maine... voi visa iar. Sau poate nu.

Ah, hormoni nenorociti. Numai la sex si dragoste ma gandesc... poate ar trebui sa-mi vad de scoala... ah, stai, sunt in vacanta...

In seara asta, il visez iar....

Sunt acasa. E din ce in ce mai plictisitor. Cred ca duc lipsa. De fapt sunt sigura ca duc lipsa. Am nvoie de o partida buna de sex. Ieri am visat ca eram cu El si ca faceam dragoste, ma tinea strans in brate, ma saruta, ma intindea pe pat si ma futea. Ma futea tare. Da, de asta am nevoie. Poate ar trebui sa-l insel, sau poate nu. Sau poate ar trebui sa ma potolesc. Hormonii astia blestemati. nici nu stiu ce sa mai fac cu ei. De fiecare data cand ma aflu in preajma vreunui tip interesant simt cum iau foc. Sau de fiecare data cand ma gandesc la El, sau cand vorbesc cu el simt ca iau foc. E destul de bine sa stiu ac sunt sanatoasa dar... totusi, am nevoie sa ma potolesc, starea mea de excitatie continua ma duce pe culmile disperarii. Am nevoie de el. Mi-e dor de el... Ah, hormonii astia blestemati...

M-am gandit mai bine, eu cred ca trebuia sa ma nasc ieri. Ieri a fost o zi trista si innorata, asa ca mine.
Este ora 10 dimineatza, n-am mai scris de mult pe blog si m-am gandit ca poate cititorilor mei fideli le este dor de mine, yeah right
Ieri am descoperit ca iubesc, dar ca nu iubesc cum as fii vrut, iubesc mai mult si mai intens, iar el stie asta. Mi-e teama sa nu profite de mine, dar pe de alta parte parca as vrea asta... sau poate nu.... Nu stiu, e destul de ciudat sa te gandesti la atatea lucruri cand de fapt singurul lucru care conteaza cu adevarat e... foamea. Ba nu! Mai importanta decat foamea e setea...
Wow, numai eu sunt in stare sa scriu atatea randuri despre nimic, sau poate nu e chiar nimic. Ba... de fapt e un mare nimic... mi-e somn, n-am mai dormit de aseara. Aseara am visat ca-mi luam bataie de la un necunoscut, ma prindea strans de mijloc si simteam ca ma rupe, apoi ma lua de par si ma arunca pe jos. Cand in sfarsit ma ridicam... necunoscutul in tragea o palma, voiam sa scap... nu credeam ca poti simti durerea in vis.
Azi e ziua aceea a lunii cand imi permit sa mananc pizza. Mi-e dor de pizza....

O zi de duminica

Nu-mi vine sa cred, este ora 18, iar eu inca nu am facut absolut nimic(decat un amarat de referat). N-am iesit nicaieri, si nici n-o sa ies nicaieri. Ma simt.. oribil... trista... neiubita... nu vreau decat sa fiu lasata in pace. Sau NU! Stiu ce vreau. Vreau sa stau intinsa in pat, cu un expresso intr-o mana si tigara in cealalta, si apoi sa apara el. Sa ma sarute, sa se urce peste mine... Tigara sa o las sa-mi alunece din mana in scrumiera si apoi sa ma las purtata de mainiile lui...

Ce frumos ar fii, sau poate si mai frumos ar fii sa stau in baruletzul de peste drum, la un suc cu Deea. N-am mai vazut-o de vineri, ea a plecat la mare weekendul asta, iar pe mine nu m-au lasat sa merg cu ea. Asa ca... stau in casa si-mi plang propria existenta. Pe El nu l-am mai vazut de aproape o saptamana, mi-e dor de El.... Lui nu stiu cat ii e de dor de mine, dar nu prea conteaza. Important e ca eu ii simt lipsa...

Cred ca cel mai frumos ar fii ca acum sa fiu pe plaja, in Corfu, cu un Frappe in mana, sa ascult marea cum se izbeste de mal si sa ma las mangaiata de vant....

Sau.... poate ar trebui sa dorm...

Inceputul

Azi e sambata. Nu a mai fost sambata de 7 zile.. mda, cata inteligenta, nu e logic ca nu a mai fost sambata de 7 zile?
Sunt obosita, nervoasa si abia astept sa se termine totul. Si... in mod sigur se va termina, dar cand se va termina va incepe altceva.
Inceputurile sunt frumoase.... prima dragoste, primul "TI"(Te iubesc), primul sarut, prima zi de scoala, primul 10 de mate, primul 2 la romana.... da, asa e, sunt frumoase si notele mici. Acum serios, cati din voi nu-si amintesc cu zambetul pe buze de cum i-a prins proful de istorie copiind in clasa a 10-a si le-a dat 1? Eeee, adevarul e ca mai frumoase decat inceputurile sunt amintirile. Intradevar, e superb sa traiesti clipa... dar parca atunci cand iti amintesti de ea o traiesti mai intens... sau nu?
Ma gandeam, ce-ar fii daca as scrie un roman? Am despre ce sa scriu... trebuie doar sa ma ambitionez... sau... ce-ar fii daca... nooo, mai bine dorm. Asta e problema cu tineretul din ziua de azi, prefera sa doarma decat sa-si lase cumva amprenta in istorie....
L.